Bing oferă hărți 3D, astfel că străzile și clădirile apar ca văzute din elicopter, iar utilizatorul poate să dea zoom sau să schimbe perspectiva. Mult mai intuitiv se vede ce explic eu aici în fotografii din postul lui Zoli despre acest subiect. Eu încă nu am apucat să văd aplicația de pe monitoarele din Pasajul Universității, dar la prima vizită prin București voi face câteva fotografii.

Însă acum în 2010, mi se pare că în sfărșit Microsoft se deschide total pentru programatorii începători sau care vor să facă lucruri simple foarte repede. E vorba de mai multe unelte și tehnologii, îmbrăcate sub numele WebMatrix. E încă în stadiul Beta, dar poate fi descărcat și te poți juca cu el.

Ce conține WebMatrix:

• IIS Developer Express. Chiar dacă Visual Studio venea cu un server web integrat, era cu totul altceva și nu 100% compatibil cu IIS (serverul web de producție). Acum avem un IIS mic și ușor de instalat, excelent pentru dezvoltare.
• SQL Server Compact Edition. Când dezvolți un site mic, cu o bază de date în spate, și nu vrei să îți bați capul cu instalarea bazei de date într-un server specializat, SQL Server Compact Edition este soluția: lucrezi cu fișiere .mdf direct în aplicație (seamănă ca simplitate cu lucrul cu baze de date Access), dar ulterior le poți migra la un server dedicat.
• ASP.NET Razor: un nou motor de randare și vizualizare a codului, care permite realizarea de funcționalitate folosind o sintaxă simplă și foarte optimizată pentru generarea de HTML.
• O unealtă simplă de dezvoltare.

Mi-am descărcat WebMatrix și m-am jucat cu el, și pot spune că e chiar foarte ușor să faci aplicații web relativ simple. Un post foarte detaliat apare ca de obicei pe blog-ul lui Scott Guthrie: http://weblogs.asp.net/scottgu/archive/2010/07/06/introducing-webmatrix.aspx.

P.S.: dacă e să însumez toate eforturile Microsoft pe parte de web pur – deci nu RIA (IE9 care implementează HTML 5, evoluțiile pe partea de Ajax, acum WebMatrix pentru programatori), e clar că investiția lor e foarte decisivă în această direcție. Deci, ca programator de aplicații web, pot sta liniștit o vreme, încă va fi de lucru pentru noi :-).

De asemenea, am discutat despre standardul HTML 5, care vine cu câteva lucruri excelente: elemente html pentru fișiere multimedia, CSS evoluat (mă rog, ăsta e un alt standard), facilități pentru aplicații web offline, etc. Însă sunt și limitări / probleme, cel puțin pe moment: lipsa de standardizare în piața de codec-uri (ceea ce înseamnă că dacă vrei să expui fișiere video într-un site HTML, trebuie să creezi mai multe versiuni ale acelor fișiere), probleme de performanță la streaming de video, lipsa de DRM (Digital Rights Management) la stream-uri video, etc. E clar, HTML evoluează foarte bine, și cel puțin pentru site-uri publice este un progres enorm. Pe de altă parte, pentru aplicații web mai ”de business” sau cu stream-uri video, soluția ramâne tot o tehnologie RIA (Silverlight, Flex, Flash, etc.).

M-am apucat de treaba asta – să scriu o carte electronică despre Entity Framework 4.0 – și recunosc că e mai greu decât pare. Am hotărât să public ceea ce am până acum, având încă un capitol extrem de interesant care urmează să fie scris. Cartea este foarte utilă pentru programatorii care își pun problema tehnologiei în care să realizeze Data Layer-ul unei aplicații .NET.

Cartea este aici: http://www.hpc-consulting.ro/download/Building%20the%20data%20layer%20with%20Entity%20Framework%204.0.pdf. Iar exemplele folosite și referite în diferite momente, sunt aici: http://www.hpc-consulting.ro/download/Entity Framework eBook - Mihai Tataran.zip. Exemplele sunt realizate cu MS SQL Server 2008, și cu Visual Studio 2010 Beta 2 – dar merg și cu versiunea finală.

Feedback-ul este binevenit. Lăsați comentarii sau email.

[EN]

I started working on an Entity Framework 4.0 eBook and it’s harder than it seems. I decided to publish what I have so far, though there is a very interesting chapter in the pipeline. The book is useful for the programmers who wander which is the technology to write the Data Layer in for a .NET application, or for anybody which wants to learn Entity Framework from .NET 4.0.

The book is here: http://www.hpc-consulting.ro/download/Building%20the%20data%20layer%20with%20Entity%20Framework%204.0.pdf. The samples are here: http://www.hpc-consulting.ro/download/Entity Framework eBook - Mihai Tataran.zip - they are build with MS SQL Server 2008 and Visual Studio 2010 Beta 2 but they work with the final version of Visual Studio.

Feedback is welcomed, as comments or on email.

Ascultându-l pe Loic, mi-am amintit câteva din ideile lui citite pe blog-ul lui Radu Georgescu aici și prin alte articole sau comentarii de pe blog-ul lui.

E clar: resurse umane multe și bune, foarte diverse cultural, concentrate în special pe o industrie, resurse financiare atrase de-a lungul timpului, antreprenori cu experiență, etc. În preajma lor o Universitate (Stanford http://www.stanford.edu/) extrem de performantă și foarte deschisă. Uitați aici: http://ecorner.stanford.edu/ o colecție impresionantă de filmulețe cu antreprenori și manageri de succes care le vorbesc studenților despre ceea ce fac. Mă întreb când vor învăța Universitățile noastre că e extrem de util și motivant pentru studenți să aduci în mijlocul lor oameni de succes în domeniul pe care ei îl studiază? (aici sunt puțin rău, dar impresia mea este că uneori orgoliile în mediul academic de la noi sunt prea mari…)

Ce ne lipsește nouă, Timișoara sau România, de a deveni o putere în domeniul IT? Pe lângă unele aspecte evidente: lipsa unei strategii guvernamentale, calitatea slabă a învățământului, etc. etc. – m-am săturat să ne tot blazăm că nu avem și nu facem, respectiv degeaba le tot enumerăm că nu le vom schimba așa – ei bine, cred că în primul rând ne lipsește mentalitatea sau atitudinea de lideri adevărați. Cum spunea Loic în filmulețul de mai sus: antreprenorii din Silicon Valley vor să fie lideri mondiali în ceea ce fac. Când ne-am trezit noi ultima dată dimineața și ne-am propus ca în X ani să devenim CEI MAI BUNI din LUME la ceea ce facem? Și când spun ”noi”, mă refer la fiecare individ din țara asta, iar când spun ”cei mai buni din lume” luați-o ca pe o țintă care pare foarte departe (și care ar putea fi pur și simplu cel mai bun din Europa, sau între primii 5 din regiune). Dacă nu îți propui, n-ai nicio șansă, dacă îți propui măcar te vei apropia. Oare cât costa să visezi?

P.S.: pentru scepticii care vor spune că in Silicon Valley sunt bani și de aceea ei sunt buni, aș dori să le reamintesc ce era acolo acum 100 de ani.

Am pus aici resursele prezentării mele. Pentru demo-ul cu 3 proiecte folosesc  o bază de date pe care nu o mai atașez în resurse, dar poate fi creată foarte simplu pe baza modelului Entity Framework (e o facilitate a lui EF din .NET 4.0).

Vom reveni cu fotografii, și cu celelalte prezentări.

Eu dețin o firmă de software, deci știu exact cum stă treaba la mine în curte. Mult mai bine documentat este articolul acesta al lui Varujan Pambuccian – deputat de mulți ani, responsabil cu comisia de IT – unde dă cifre concrete: http://varujan.rol.ro/2010/05/14/genul-proxim-si-diferenta-specifica/. Evident, subscriu 100% la ce spune dumnealui chiar dacă eu văd lucrurile la un nivel mult mai jos. Însă pot să confirm că în ultimele zile oamenii din IT (angajatori, angajați) au discutat foarte mult pe marginea acestui subiect, ajungându-se la posibile concluzii de plecat din țară respectiv mutat sediile financiare.

E păcat că cei care ne conduc nu fac o analiză cost / beneficii înainte de a debita astfel de prostii. Anul trecut au fost efectiv eradicate 100.000 de companii din cauza măsurii impozitului forfetar – companii care măcar susțineau câte o familie, dacă nu și aduceau ceva bani la buget. Am observat că ieri /azi nu prea s-a mai discutat de eliminarea scutirii de impozit, ceea ce e un semn de speranță pentru mine. Pe de altă parte rămân sceptic, pentru că prima suită de măsuri nu va fi suficientă și probabil se va recurge la mai multe peste câteva luni, prin urmare nu cred că acest subiect este încheiat.

Și pentru cei care nu știu detaliile: scutirea de impozit pe venit la programatori nu este o subvenție. Subvenție este în agricultură, unde se dau bani care nu se mai întorc niciodată la bugetul de stat. În IT este o investiție, pentru că această scutire determină o returnare (ROI) de 6 la 1 cel puțin, sub formă de impozit pe profit, și alte taxe pe care firmele românești le plătesc la Stat. Ca să nu vorbim și de fenomenul social: eu unul m-am săturat să tot plece din România persoane bine educate și plătite bine, iar noi să rămânem cu cine?

Când vorbim de practică în general, aparent lucrurile par simple dar ele nu sunt deloc așa. În primul rând, există 3 părți implicate în intersnhip-uri: studenții, facultățile la care aceștia studiază, firmele dispuse să ofere locuri de practică.

Studenții. Ei sunt cei care ar trebui sa aibă tot interesul pentru activități practice în general. Facultatea le dă anumite cunoștințe, dar pentru domeniile tehnice trebuie neapărat să dobândească și experiență reală înainte de a absolvi. Spun ”ar trebui sa aibă tot interesul…” pentru că de fapt un mare procent din ei nu îl manifestă. E comod să abordezi viața de student în maniera ”dormi în pace / țara inginer te face”, mai ales în ultimii ani pentru studenții din IT, care – mai ales în orașe mari precum Timișoara – erau angajați la absolvire aproape garantat. Diploma de licență era un fel de cec în alb, un fel de voucher de salariu bun, cu job de la 9 la 17 și fără prea multe bătăi de cap. Situația s-a schimbat datorită crizei din care se pare că nu vom ieși prea curând, și în acest moment simpla absolvire a unei Facultăți de profil IT nu garantează nimic. Din punctul meu de vedere, criza înseamnă și ceva pozitiv: ne face să ne punem problema valorii pe care o aducem în sistem, să ne întrebam ”de ce m-ar angaja pe mine?”, respectiv pe studenți poate că îi face mai realiști.

Nu vreau să reiasă că aceasta e părerea mea vis-a-vis de toți studenții. Sunt mulți interesați de a câștiga experiență, de a face ceva, sunt curioși și doritori să se manifeste, iar asta mă bucură. Aceștia nu au de ce să își facă griji pentru ziua de mâine, pentru că din start au ceva în plus față de concurența lor și atât timp cât economia nu colapsează complet își vor găsi de lucru.

Exact din perspectiva asta mă gândesc acum la ce spunea odată tatăl meu, și el proprietar de firmă, într-una din lungile noastre discuții despre firme / economie / finanțe / vinuri :-), și anume că un procent oarecum măricel al șomajului aduce și ceva bun: pentru angajați frica de a nu fi șomeri îi face mai atenți, responsabili și buni.

Facultățile. Interesul acestora este evident: studenților le trebuie găsite cumva locuri pentru desfășurarea practicii, iar Facultățile în sine nu dispun de logistica necesară pentru acest lucru, respectiv nu se mai întâmplă ca pe vremea comunismului când existau companii mamut unde era ușor să plasezi dintr-un foc tot studenții. Ce ar putea totuși să facă mai bine acestea, este să mențină o legătură mai strânsă cu firmele posibil doritoare de studenți în practică.

Un alt aspect de îmbunătățit aici ar fi modul în care se desfășoară evaluarea practicii de vară. Colocviul din toamnă este mai degrabă o formalitate, și literalmente li se permite studenților să vină cu o adeverință de practică semnată și ștampilată la buticul din colț respectiv cu o poveste despre ce vezi-Doamne au făcut ei în timpul verii. Probabil Facultățile sunt reticente în a pune presiune pe evaluarea practicii atât timp cât nu pot oferi locuri pentru desfășurarea ei, dar nu cred că ar trebui să își manifeste atâtea griji ci pur și simplu să evalueze.

Firmele. Teoretic, orice firmă care dorește să aibă șanse de viitor își pune problema resursei umane de mâine. Dacă vei întreba un manager sau proprietar de firmă: ”vrei să îți meargă bine peste 3 ani?” / ”vrei să nu duci lipsă de angajați atunci când crește activitatea?” / etc – toți vor răspunde afirmativ. Însă diferențele apar în momentul în care fiecare acționează sau nu în acest sens.

Am constatat de-a lungul timpului, cu diverse ocazii, că multe firme preferă să stea într-o zonă de confort și să nu manifeste interes pentru atragerea de studenți în practică, adică să nu depună efort. Am auzit explicații de genul ”ce rost are să iau studenți în practică, că nu știu nimic?” / ”de ce să investesc în formarea lor ca apoi să plece la altă firmă?” / etc. Poate că pentru unele firme funcționează doar publicarea de anunțuri de angajare, dar eu cred că mai ales pentru firmele mici – medii este de ajutor cunoașterea în prealabil a noilor colegi, într-o situație în care aceștia sunt puși să facă ceva, să lucreze. Și da, nu ne putem aștepta ca un student în practică să facă ceva util – el pur și simplu învață. Și nu, nu este niciun câștig pentru firmă, nu pe termen scurt. Dar poate să fie un beneficiu pe termen lung – cum se întâmplă în cazul nostru, în care angajăm cam 1 persoană din 4 după fiecare practică de vară. Procent dat atât de calitatea studenților cât mai ales de ritmul nostru de creștere în acel moment.

Ar mai fi și argumentul responsabilității sociale. Nu sunt vorbe mari, dar ar trebui ca fiecare din noi care ajunge într-o poziție în care poate să o facă, să contribuie la educarea forței de muncă de mâine, așa cum am fost și noi beneficiari și noi la un moment dat. Dacă nu ne punem cu toții problema societății de mâine, cine să o facă?

Pe scurt, fiecare din cele 3 părți implicate petrece prea mult timp explicând de ce nu e OK: să faci practică cum trebuie / să cauți firme doritoare / să iei studenți în practică. Ce-ar fi dacă fiecare din noi și-ar petrece timp pentru a căuta soluții? (Eu unul îmi permit să îmi dau cu părerea și să comentez, pentru că avem studenți în practică ).